In sfarsit am terminat cartea Piciul de Alphonse Daudet. O carte frantuzeasca care mie mi-a placut foarte mult. Acest "Pici" a trait si tristete si bucurie si emotii... Saracul copil...
Am realizat din nou ca imi place sa citesc. Cum am reusit? E simplu: Intr-o zi mi-am propus sa citesc 20 de pagini. Dar, din curiozitate ce se va intampla in continuare nu m-am mai oprit inca 10 pagini. Asa am reusit sa termin a doua jumatate a cartii vietii, carte ce necesita citita.
Cam atat! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu